cînd plouă te aştept.

Cineva pe lume are nevoie de mine
dragostea mea dacă ai nevoie de mine
o dragostea mea dacă ai nevoie de mine
gîndeşte-te la mine
în spaţiul cel mai umilit
te-am sărutat eu mortul

fiecare să-şi ascundă bine îngerul
în buzunar
ca la bîlci ca la
cinematograful mut
poate zborul va ţîşni printre zdrenţe şi urechi
eh ce să-i faci vom fi un biet simbol
şi unghiul dintre toate imposibil

te-am sărutat eu mortul



Dormi dragostea mea

plînsul în oraş: mîini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea – şi
încă o noapte izabela va fi a dreptăţii a nisipurilor (respiraţia
cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă)

şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cîntece: o cheie pe buze
oho şi pe trădare. dulce strigăt. sarea depusă la porţi. spera să se
joace mai frumos (cavalerul în depozite mari de sînge)

tu dormi dragostea mea. sînt singur am inventat poezia şi nu mai
am inimă

Patru fara un sfert

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg – nimeni – am părul ud
şi gîndul cît un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
cînd plouă – te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu era prea departe de mormînt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare

(Virgil Mazilescu)

.

lo que fuiste/no se repetirá.

j.a.m.a.i.s

Iba yo
por un camino,
cuando una voz de mujer
dijo detrás
de mí:
"¿Me conoces?.
Me volví
y le contesté:
"No
recuerdo
tu nombre."
Ella me dijo:
"Yo soy aquella Tristeza
profunda
que sufriste hace tiempo."

Sus ojos
se parecían a la mañana
cuando el rocío
está todavía
en el aire.
Permanecí
en silencio
y luego
le contesté:
"¿Has perdido
aquella carga
inmensa
de lágrimas?"

Ella sonrió sin contestarme. Comprendí
que sus lágrimas habían tenido
tiempo
de aprender
el lenguaje
de las
sonrisas.

Me recordó:
"Una vez
aseguraste que conservarías tu tristeza
para siempre".

Avergonzado,
respondí:
"Es verdad,
pero
los años
han pasado..."

Después,
con su mano
entre las mías,
le dije:
"Pero tú también
has cambiado."

Entonces,
ella
me contestó,
serena:
"Debes saber
que
lo que un día
fue Tristeza
es ahora Paz..."

(Rabindranath Tagore)

imaginé que volverías como dijiste

I shut my eyes and all the world drops dead;
I lift my lids and all is born again.
(I think I made you up inside my head.)

The stars go waltzing out in blue and red,
And arbitrary blackness gallops in:
I shut my eyes and all the world drops dead.

I dreamed that you bewitched me into bed
And sung me moon-struck, kissed me quite insane.
(I think I made you up inside my head.)

God topples from the sky, hell's fires fade:
Exit seraphim and Satan's men:
I shut my eyes and all the world drops dead.

I fancied you'd return the way you said,
But I grow old and I forget your name.
(I think I made you up inside my head.)

I should have loved a thunderbird instead;
At least when spring comes they roar back again.
I shut my eyes and all the world drops dead.
(I think I made you up inside my head.)


Cierro los ojos y el mundo muere;
Levanto los párpados y nace todo nuevamente.
(Creo que te inventé en mi mente).

Las estrellas salen valseando en azul y rojo,
Sin sentir galopa la negrura:
Cierro los ojos y el mundo muere.

Soñé que me hechizabas en la cama
Cantabas el sonido de la luna, me besabas locamente.
(Creo que te inventé en mi mente).

Dios cae del cielo, las llamas del infierno se debilitan:
Escapan serafines y soldados de satán:
Cierro los ojos y el mundo muere.

Imaginé que volverías como dijiste,
Pero crecí y olvidé tu nombre.
(Creo que te inventé en mi mente).

Debí haber amado al pájaro de trueno, no a ti;
Al menos cuando la primavera llega ruge nuevamente.
Cierro los ojos y el mundo muere.
(Creo que te inventé en mi mente). "

(Mad Girl's Love Song-Sylvia Plath)

tu care ai stins celelalte poveşti

-Mă dor în mine drumurile înapoi.
-Eşti palidă, ochii tăi sunt mai mari.

-Te-am aşteptat, fiindcă te-am gonit.
-Am fugit să găsesc o depărtare mai adevărată.
Peste tot locul e deopotrivă de departe şi de aproape de tine.

-Mai sunt în sufletul tău aceeaşi?
În ce întuneric am rătăcit...
-Am smuls împleteala cântecului nostru care
s-a pierdut ca firele unui izvor dezbinat de stânci.

-Tu care ai stins celelalte poveşti
te-am urmărit cu visul în oraşe mari cu steaua ta deasupra.
-Am vrut să-mi crească numele ca o veste către tine.

-Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndepărtează
şi te-am lăsat să pleci.
-Te-am regăsit ca o rugăciune din copilărie, dar gândurile
mele nu mai cred.

(Revedere-Ion Vinea)

et j'ai mis ma main sur mon coeur

Fue posible que yo no te supiera
Cerca de mi,perdido en las miradas?

Los ojos me dolian de esperar.
Pasaste.

Si apareciendo entonces
Me hubieras revelado
El pais verdadero en que habitabas!

Pero pasaste
Como un Dios destruido.

Sola,despues de lo negro surgia
Tu mirada.

(Jaime Gil de Biedma)

.

¿Que ha pasado?te pregunté.
Ha pasado la vida,me respondiste.Pero todavia soy tu hombre.